Cetatea Deva are o datare sigură: anul 1269. Urme mai vechi descoperite în acest loc duc însă firul viețuirii până în zorii istoriei umane. În timpul feudalismului, viața cetății era legată de grelele munci pe care țăranii iobagi trebuiau să le facă. Aceste munci erau: păstrarea și apărarea zidurilor cetății, săparea șanțurilor, tăierea lemnelor și a hătișurilor s.a.
Aceste împovărătoare obligații au făcut ca cetatea să devină, în decursul veacurilor, ținta multor răscoale. În anul 1784, în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloșca și Crișan, stăpânii cetății au opus rezistență atacurilor iobagilor și minerilor din Munții Apuseni. Neînarmați și lipsiți de o bună organizare, răsculații nu au reușit să cucerească cetatea asediată. Siliți să se retragă, ei au lăsat în mâna nobililor 86 de prizonieri. Acestora li s-au tăiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate într-o groapă comună, în spatele cetății.
Stăpânii Devei au întâmpinat cu ostilitate și pe Mihai Viteazul, când acesta se îndrepta în 1600 spre Praga. “…din Cetatea Deva îndreptară tunurile asupra mea și înecară în Mureș mai mulți dintre ai mei”.
Zidurile cetății au închis între ele și pe mulți luptători pentru dreptatea și libertatea poporului. În timpul revoluției de la 1848 aici s-au dat crâncene bătălii între trupele revoluționare maghiare și armata țaristă:
“Crunt bubuit-a tunul
Spre Deva, patru zile,
Pământu-ntreg și zarea
De sânge erau pline!…
Tot ce onoarea cere
Să facem, am făcut…
Să-nvingem pe dușmanu-nzecit
Nu am putut.” (Alexandru Petofi)
O explozie produsă în 1849 în magazia cu praf de pușcă a aruncat în aer zidurile cetății, prefăcând totul într-un morman cu pietre.
Trecând printre ruinele vechilor porți, gândul ne poartă spre vremurile când probabil aici își găseau adăpost haiducii.
Aceleași ruine, încărcate de mister și legendă, au zămislit multe povești, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arată că cetatea a fost zidită de zâne cu părul de aur, care certându-se între ele au distrus-o. O altă legendă atribuie înălțarea zidurilor hărniciei unor pitici.
Cetatea Deva este pitoresc așezată pe dealul la poalele căruia se întinde orașul modern. Trecând pe aceste meleaguri, călătorul englez Paget, a mărturisit ca: “Puține locuri, prin câte țări am umblat, prezintă o panoramă mai frumoasă decât aceea a Văii Mureșului.”
Sub dealul cetății se află palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane), construit în sec. XVI. Transformat de Gabriel Bethlen în 1621, Magna Curia a dobândit o înfățișare prevalent barocă în sec. XVIII.
