Simbolul acestui ținut, Castelul Corvinilor din Hunedoara a rămas una dintre cele mai apreciate construcții din Europa. Oferă un spectacol arhitectonic veritabil, îmbinând armonios elemente gotice, neogotice, renascentiste și baroce.
Ridicată în secolele XIV-XV de către Iancu de Hunedoara, apărător al creștinismului, fortificația a fost întărită de fiul sau, Matei Corvin.
Castelul Corvinilor a servit atât ca reședință regală, dar a fost și un important punct strategic al zonei. Accesul se face pe un pod de lemn suspendat ce duce spre Turnul nou de poarta unde se află și închisoarea. În interior vei vedea o serie de încăperi tematice: camera domnițelor, camera Dietei, capela, Sala Cavalerilor.
În curtea castelului se află o fântână foarte adâncă, în jurul căreia circulă o legendă. Se spune ca Iancu de Hunedoara le-a promis libertatea unor prizonieri turci dacă reușeau să sape până când aveau să găsească apă.
15 ani mai târziu fântâna era gata, însă în loc să fie eliberați, turcii au fost decapitați. Pe zidul fântânii, unul dintre prizonieri a săpat o inscripție, care, ar spune “Apă aveți, dar suflet, nu”.
Castelul Corvinilor, se impune în peisaj prin arhitectura sa, arătându-și încă impunător turnurile de apărare și locurile de tragere. Impresionând prin faima sa, Castelul Corvinilor amintește de curtea domnească de la Budapesta (Castelul Vajdahunyad).
Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare, rămase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara. De asemenea Turnul Capistrano (după numele unui vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției.
Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor și Bastionul alb. Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab și Vasile Lupu). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).
